Expediţie arheologică "Câmpia Lipnic" în comun cu Muzeul Armatei şi salonul "Antique".
Arheolog Anatol Gorodenco - august 2003.

Expediţie turistică pe Nistru împreună cu Centrul Tinerilor Turişti din Moldova - iulie 2004.
Instructor turistic Nicolae Botnarciuc.

Expediţie de cercetare şi foto "Mangup, pe urmele lui Voicu Cerbul", vara 2003, 2004. 
Expert turistic Corneliu Vasilache.

La Mangup, pe urmele lui Voicu Cerbul

Crimeea, prin aşezarea sa geografică şi condiţiile climaterice deosebite, trezeşte interesul oricărui împătimit de istorie şi antichităţi. Proximitatea munţilor şi a mării constituie elementul de atracţie pentru orice călător. Staţiunile de odihnă de pe litoral sunt în mare parte cunoscute în Republica Moldova. Bogăţia şi diversitatea naturală, precum şi multitudinea monumentelor istorice uitate sau neglijate deliberat fac situaţia din Crimeea asemănătoare cu cea din Moldova.

Am avut ocazia să-mi petrec mai multe vacanţe în Crimeea, dar acum doi ani am avut norocul să merg încolo împreună cu Corneliu Vasilache de la Centrul de Turism pentru copii din Chişinău, un bun cunoscător al monumentelor istorice din partea locului. Am vizitat împreună ruinele unor oraşe-cetăţi din Crimeea şi, în primul rînd, Mangupul, unde am aflat o legendă frumoasă despre trei sute de moldoveni bravi, care au luptat şi au căzut cu toţii în lupte, îndeplinindu-şi datoria de ostaş. Peste un an am revenit la Mangup pentru fotografii şi documentare suplimentară.

*  *  *

Aceste platouri montane (al II-lea lanţ al munţilor Crimeii cu altitudine de pînă la 700 m) au început să fie populate cu vreo 5 mii de ani în urmă. În secolele VI–VII aici au imigrat popoare care au constituit baza etnică – alanii iranofoni, germanii de răsărit, goţii, care cu toţii au adoptat creştinismul. În a doua jumătate a secolului al VI-lea, pe timpul împăratului Iustinian I, Imperiul Bizantin, pentru a se apăra de nomazi, zideşte în partea de sud-est a peninsulei un şir de cetăţi, cea mai mare dintre ele fiind Gotia Crimeii, numită ulterior Doros, iar mai tîrziu Mangup Feodora. Partea de sud a platoului formează o prăpastie cu o adîncime de circa 70 m. Porţiunile neapărate natural au fost fortificate cu ziduri înalte, cu o lungime totală de 7 km. Această linie externă de apărare, fără schimbări principiale de plan, a existat pînă la începutul secolului al XVI-lea. În centrul platoului a fost zidită o bazilică mare destinată creştinizării populaţiei locale aliate Imperiului*.

La sfîrşitul secolului al VIII-lea cetatea a fost ocupată de hazari, care au deţinut-o şi în secolul următor. Probabil, în această perioadă ea a primit noua denumire Mangup. Către începutul secolului al X-lea cetatea Mangup era inclusă în formaţiunea militaro-administrativă bizantină Herson. În ultimul secol al primului mileniu după Hristos în activitatea agricolă a populaţiei tavride au avut loc schimbări esenţiale. Prezenţa în Mangup a teascurilor mari scobite în piatră ne vorbeşte despre ponderea sporită a viticulturii şi vinificaţiei în viaţa economică a regiunii respective. În secolele X–XI se atestă un declin în viaţa economică, determinat de calamnitatea naturală care a zguduit partea de sud-vest a Crimeii.

În a doua jumătate a secolului al XIII-lea pe locul Feodosiei antice genovezii fondează oraşul Caffa, capitala coloniilor genoveze. Ca rezultat al activităţii comerciale desfăşurate de genovezi în acest teritoriu în secolul al XIV-lea viaţa pe platou renaşte. Se formează oraşul Feodoro – capitala principatului creştin cu acelaşi nume, care s-a extins pe o mare parte a coastei. În vecinătatea de nord, din anii 40 ai secolului al XV-lea, s-a format cnezatul independent al Crimeii.

La mijlocul anilor 90 ai secolului al XIV-lea, în timpul războiului dintre hanul Hoardei de Aur Tohtamîş şi legiuitorul lui din Samarkand, Timur (Temerlan), oraşul a fost prefăcut în ruini. La începutul secolului al XV-lea renaşte din nou, ca pasărea Phoenix, principatul intră în ultima dar şi cea mai înfloritoare şi cunoscută perioadă a existenţei sale. Populaţia lui număra cca 150 mii de oameni. Pe timpurile regelui Alexei, anii 20–30 ai secolului al XV-lea, în Feodoro înfloreau meseriile bizantine provinciale, s-a construit din nou bazilica şi palatul, s-a reconstruit citadela pe capul Teşkli-Burun. Pentru a-şi asigura ieşirea la mare, Alexei a construit pe rîul Negru cetatea Calamitu (Inkerman). În 1433 feodoriţii au ocupat şi golful Cembalo (Balaklava), însă peste un an el a fost din nou recucerit de genovezi. Pe timpul domniei principelui Isac (1471–1475) se lărgesc relaţiile externe ale Feodorei. În 1472, Maria, sora principelui Isac, devine soţia domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare.

Căsătoria aceasta nu numai că conferea domnului Moldovei şi întregii ţări o deosebită importanţă, venită de la strălucirea neamului împărătesc al Comnenilor, cît mai ales dădea lui Ştefan şi urmaşilor săi posibilitatea de a pune cîndva stăpînire pe Mangup. În adevăr, tatăl Mariei, Olobei Comnen, fiind bătrîn, la moartea lui ţinutul Mangupului urma să se împartă între fiul său Isac şi fata lui, Maria. Iar Ştefan, a cărui politică a fost mereu aţintită asupra mării, care se luptase cu atîta înverşunare pentru menţinerea Chiliei şi a Cetăţii Albe, nu putea decît să rîvnească la această posesie bizantină din peninsula Crimeii, ale cărei coaste erau stăpînite de genovezi, cu care comerţul nostru întreţinea strînse legături.

În primăvara anului 1475 la cîrma Mangupului vine principele Alexandru, fratele lui Isac, dar domnia lui a fost scurtă. Pe 31 mai 1475 turcii osmani au debarcat la Caffa. După o rezistenţă de o săptămînă oraşul s-a predat. În scurt timp au căzut şi alte cetăţi genoveze. Numai Mangupul a opus o rezistenţă dîrză. În ajutorul lui a sosit un detaşament de 300 de valahi trimişi de Ştefan cel Mare. Jumătate de an a durat asediul. Oraşul a căzut doar la sfîrşitul anului 1475, o dată cu ultimii apărători dîrji.

Referitor la aceste evenimente istoricul Şerban Papacostea scrie următoarele: „Pentru a influenţa desfăşurările din Hanatul Crimeii, unde o luptă decisivă era în curs între fracţiunea prootomană şi cea favorabilă puterilor creştine, Ştefan trimite un corp expediţionar şi instaurează la conducerea principatului Mangup pe principele Alexandru, cumnatul său, înlăturîndu-l pe fratele acestuia, Isaico, dependent de Poarta Otomană. Prin această acţiune ca şi prin efortul concomitent de a atrage Caffa în lupta antiotomană, el s-a străduit să antreneze întreaga Crimee în lupta împotriva sultanului şi să consolideze alianţa cu Uzun Hassan, cu care întreţinea legături încă din anii anteriori.

Paralel s-au desfăşurat negocierile sale cu Polonia şi Ungaria; după ce a constatat încă o dată refuzul polon de a adera la coaliţia antiotomană, Ştefan încheie alianţă cu regele Ungariei Matias Corvin (iulie 1475). Acceptînd să coopereze cu Matia Corvin împotriva tuturor adversarilor săi, din rîndul cărora era însă exceptat regele Poloniei, Ştefan a limitat în fapt tratatul cu Ungaria la o alianţă antiotomană. Vechile pretenţii ale Regatului ungar erau acum limitate la o suzeranitate nominală. Prin acest tratat, Ştefan a realizat o poziţie echidistantă între Ungaria şi Polonia, asigurîndu-şi de fapt independenţa în raport cu ele.

Situaţia creată în Crimeea de conflictele din sînul hanatului tătăresc şi de intervenţia lui Ştefan l-au silit pe Mehmet al II-lea să amîne campania din Moldova şi să-şi îndrepte în această direcţie efortul militar.

Instalarea dominaţiei otomane în regiunile nordice ale Mării Negre şi transformarea Hanatului Crimeii într-un stat vasal al Porţii otomane a creat o situaţie strategică nouă, care a agravat considerabil poziţia lui Ştefan în lupta sa împotriva colosului otoman. Observatorii străini ai evenimentelor din Europa Răsăriteană au înţeles de îndată gravitatea acestei noi situaţii. Ambasadorul ducelui de Milano la Veneţia, informat de factorii de conducere ai republicii veneţiene cu privire la evenimentele din Marea Neagră, raporta: „Signoria consideră pierderea Caffei un fapt deosebit de însemnat şi grav, din pricina înţelegerii survenite între turci şi tătari“. Moldova era acum prinsă în cleştele alianţei turco-tătare.

Ţelul fixat de sultan noii campanii pe care a pregătit-o sistematic era de a elimina Moldova din coaliţia forţelor antiotomane şi de a îndepărta primejdia care ameninţa securitatea imperiului său la Dunărea de Jos, pentru a putea relua apoi ofensiva împotriva Veneţiei şi a Ungariei.

Înţelegînd caracterul decisiv al evenimentelor în curs de desfăşurare în Moldova pentru evoluţia generală a războiului antiotoman, Senatul veneţian a acreditat un ambasador pe lîngă Ştefan cu mi¬siunea de a-l informa rapid şi precis asupra eveni¬mentelor din această ţară. În drum spre Moldova, ambasadorul veneţian trebuia să-l convingă pe regele Ungariei să intervină hotărît în ajutorul lui Ştefan: „Nu e nimeni – afirmă Senatul veneţian în instrucţiunile sale – care să nu înţeleagă cît de mult poate influenţa Ştefan desfăşurarea evenimentelor, atît într-un sens cît şi într-altul“. La curtea papală, diplomaţia veneţiană sprijinea în acelaşi timp argumentele prezentate de solii lui Ştefan, care cerea să fie subvenţionat direct din fondul general colectat pentru cruciadă, nu prin intermediul regelui Ungariei. Afirmînd răspicat autonomia acţiunii militare a Moldovei, solii lui Ştefan îşi încheiau expunerea cu o punere în gardă din partea domnului, care amintea aliaţilor săi că „dacă i se va da satisfacţie şi va fi ajutat, va persevera în luptă şi se va opune straşnic turcului, fie împreună cu regele Ungariei, fie şi singur“; în caz contrar însă, domnul îşi rezerva întreaga libertate de acţiune. Nicicînd pînă atunci Moldova nu îşi făcuse auzit astfel glasul în sferele superioare ale diplomaţiei europene“.

*  *  *

Dacă mergeţi să vizitaţi Mangupul, aveţi de parcurs 30 km de la litoral pe drum asfaltat, după care, maşina o puteţi parca într-o curte în satul Hadja-Sala, sau şi mai bine la popasul turistic pe versanta muntelui Ciardaklî-bair; tot aici puteţi rămîne peste noapte, sub cerul liber, la ceaihana, luînd masa şi beneficiind de ospitalitatea tătarilor localnici.

Dacă mergeţi în vacanţă în Crimeea şi citiţi şi în limba rusă, găsiţi în bibliotecile din Chişinău cartea lui Anatol Kogan „Regina de Mangup“, un roman cavaleresc cu Voicu Cerbul în rolul principal – un D’Artanian moldovean –, apoi faceţi o excursie la Mangup. În acest loc frumos şi retras de civilizaţie se simte încă pulsul secolelor trecute.

*Pe parcursul existenţei sale construcţia s-a reparat de mai multe ori. Ulterior, bazilica a devenit catedrală a eparhiei gotice, formate la finele secolului al VIII-lea–începutul secolului al IX-lea, transformată în mitropolie în secolul al XIV-lea. În secolele XVI–XVII pe teritoriul bazilicii ruinate se afla cimitirul creştin, pietrele de mormînt ale căruia astăzi se află sub pereţii locaşului.

Adrian Musteaţă

Conferinţa ştiinţifico-fantastică "Farfuria Turcului - crater asteroidală",
Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală - 1 aprilie 2004. Prezentare Adrian Musteaţă.